Intelegeri verticale-practici anticoncurentiale.
Prin intelegeri verticale se intelege orice acord sau practica concertata intre doua sau mai multe intreprinderi, fiecare operand la niveluri diferite ale lantului productie – distributie.
Printre intelegerile verticale considerate daunatoare concurentei si ca atare interzise fara exceptie, sunt si cele avand ca obiect stabilirea pretului de revanzare, cu alte cuvinte stabilirea unui nivel fix sau minim al pretului pe care cumparatorul este obligat sa il plateasca. Manifestarea unor astfel de intelegeri se poate face si prin conditionarea acordarii de rabaturi de respectarea unui anumit nivel de pret, amenintarea, penalizarea sau suspendarea livrarilor sau chiar rezilierea contractului in cazul nerespectarii unui anumit nivel de pret, aplicarea unui sistem de monitorizare a preturilor etc.
Acest tip de intelegeri rezulta, de cele mai multe ori, din analiza contractelor care contin clauze prin care distribuitorii sunt obligati sa vanda produsele la un pret ”recomandat”, inclusiv catre consumatorii finali, dar si din analiza facturilor. Aceste preturi “recomandate” functioneaza fie ca preturi uniforme practicate de intreaga retea de distributie, fie ca preturi de revanzare minimale, sub care nu este permis sa se coboare.
Incheierea unor astfel de contracte reprezinta prin ea insasi o practica anticoncurentiala, independent de punerea in aplicare, respectarea sau nu a intelegerilor de fixare concertata a preturilor.
Consultații în acest domeniu | Înapoi la Articole
