Abordarea înţelegerilor
În contextul unei pieţe unice europene, autorităţile de concurenţă aplică regulile Comunităţii tuturor practicilor anticoncurenţiale, analizând inclusiv efectele lor asupra comerţului dintre statele membre. Întrucât Autorităţile naţionale de concurenţă aplică simultan, atât legea naţională cât şi cea comunitară, s-a impus necesitatea armonizării legislaţiei naţionale.
Prin Legea nr. 21/1996, republicată, modificată prin OUG nr. 75/2010, şi prin legislaţia secundară emisă în aplicarea acesteia, a fost asigurat un grad înalt de compatibilitate referitor la modul de tratare şi reglementare a înţelegerilor şi practicilor concertate.
Prevederile art. 101 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene se regăsesc în art. 5 alin (1) din Legea concurenţei, care interzice înţelegerile, deciziile şi practicile concertate care au ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa romanească sau pe o parte a acesteia.
Înţelegerile restrictive produc daune consumatorilor şi întregii societăţi întrucât, în general păţtile implicate în înţelegere sau practică concertată fixează preţuri mai mari decât cele practicate în condiţii de concurenţă.
Potrivit Legii concurenţei sunt nule de drept orice înţelegeri sau decizii interzise prin art. 5, respectiv orice angajamente, convenţii sau clauze contractuale raportându-se la o practică anticoncurenţială.
Articolul 5 alin (1) - se aplică atât înţelegerilor orizontale – între concurenţi actuali sau potenţiali, între firme care se regăsesc pe acelaşi lanţ al producţiei sau distribuţiei; acordurile orizontale pot restrânge concurenţa, în special când se referă la fixarea preţurilor sau divizarea pieţelor– cât şi înţelegerilor verticale – între doi sau mai mulţi agenţi economici, care nu sunt concurenţi între ei, fiecare acţionând în diferite stadii ale producţiei sau distribuţiei.
Articolul 5 alin (1) - se aplică doar acordurilor între întreprinderi independente.
Societăţile care fac parte din aceeași „întreprindere”, în sensul art.5 alin (1), nu sunt considerate ca fiind concurente. În acest caz nu sunt aplicabile prevederile art. 5 alin (1).
În cazul în care o societate exercită o influență decisivă asupra altei societăți, acestea formează o entitate economică unică și astfel, sunt părți ale aceleiași întreprinderi. Același lucru este valabil pentru societățile surori și anume, pentru societățile asupra cărora aceeași societate mamă exercită o influență decisivă. În consecință, acestea nu sunt considerate a fi concurente chiar dacă ambele sunt active pe aceleași piețe relevante ale produsului sau pe aceleași piețe geografice.
Consultații în acest domeniu | Înapoi la Articole
