Notice: Undefined variable: data in /home/boantano/public_html/avocat/assets/functions/data.php on line 75
Avocat Alina Boantă - Intelegeri secrete anticoncurentiale



Intelegeri secrete anticoncurentiale

Legislaţia în domeniul concurenţei interzice toate tipurile de înţelegeri anticoncurenţiale, atât înţelegerilor exprese, cât şi altor tipuri de înţelegeri, identificate ca “acorduri” sau practici concertate.

Inţelegerile ilegale pot lua forme diferite, cele mai comune fiind acelea explicite, în care părţile comunică în mod direct, verbal sau în scris, specificând termeni relevanţi şi condiţii privind afacerile lor. Inţelegerile nu trebuie să fie însă formale. Se poate ajunge la o înţelegere prin mijloace informale de comunicare, incluzând conversaţii la o întrunire a asociaţiei profesionale, declaraţii publice ale oficialilor, anunţuri de preţ sau publicitate sau comunicări prin intermediul clienţilor.

Probele folosite pentru demonstrarea unei înţelegeri (cartel) pot fi clasificate în două categorii: directe şi circumstanţiale. Atunci când cazurile de cartel nu pot fi construite pe baza unor probe directe, instanţele comunitare solicită dovezi suplimentare -factori plus – care să demonstreze existenţa cartelului, acestea incluzând probe ale comunicărilor dintre concurenţi şi dovezi economice, acestea din urmă fiind reprezentate de comportamentul firmelor, structura pieţei etc. Toate tipurile de probe sunt judecate în mod coroborat.

Un tip de factor plus, deosebit de important, îl constituie probele care arată că au existat comunicări între membrii presupuşi ai cartelului, în cursul cărora ei ar fi putut ajunge la o înţelegere.

Un alt tip de dovezi circumstanţiale îl constituie dovezile economice, acestea incluzând atât comportamentul participanţilor de pe piaţă, care sugerează că aceştia acţionează în comun, cât şi structura pieţei, care conduce prin ea însăşi la o activitate colusivă.

Dovezile de comportament reprezintă cel mai important tip de dovezi economice. Analiza comportamentului părţilor este importantă pentru a identifica acel comportament caracterizat ca fiind contrar interesului unilateral al părţilor şi care, deci, susţine existenţa unei înţelegeri. Primul indiciu al acestui comportament este comportamentul paralel privind preţurile – modificări identice sau aproape identice ale preţurilor de către concurenţi, operate în mod simultan sau aproape simultan.

Performanţele comerciale pot, de asemenea, să furnizeze indicii ale unor comportamente suspecte, cum ar fi profituri anormal de mari, cote de piaţă stabile, antecedente de încălcare a legislaţiei în domeniul concurenţei etc.

Probele referitoare la structura pieţei includ concentrare mare a pieţei, bariere mari la intrare, grad înalt de integrare pe verticală, produs omogen sau uniform etc.

Valoarea probatorie a dovezilor structurale poate fi totuşi limitată. Pot exista industrii cu un grad înalt de concentrare, în care se comercializează produse omogene şi în care totuşi părţile se concurează. Cu toate acestea, absenţa unor asemenea probe nu poate fi utilizată pentru a demonstra că nu există un cartel. Au existat carteluri în industrii cu numeroşi concurenţi şi produse diferenţiate (cazul împotriva operatorilor de telefonie mobila din Franţa, în care piaţa era concentrată, dar serviciile de telefonie mobilă nu au fost considerate produse omogene).

Un tip specific de probe de comportament este reprezentat de practicile de facilitare care includ schimbul de informaţii (privind preţurile, costurile, planurile de afaceri, capacitatea utilizată), anunţarea preţurilor (de obicei prin anunţuri publice ale preţurilor viitoare sau a politicii de preţuri).

Tipurile de probe relevante baza cărora un reclamant se va baza pentru a dovedi o înţelegere anticoncurenţială sunt – probe economice ce sugerează că entităţile acuzate nu concurau în fapt (structura pieţei era de aşa natură încât să facă fezabilă o înţelegere de fixare a preţurilor, piaţa s-a comportat într-o manieră neconcurenţială) şi probe noneconomice, ce sugerează că acestea nu au concurat pentru că s-au înţeles să nu concureze (concentrare mare în ceea ce priveşte vânzările, un produs foarte standardizat, lipsa unor substitute apropiate, preţuri diferenţiate în întreaga industrie).

Consultații în acest domeniu | Înapoi la Articole