Notice: Undefined variable: data in /home/boantano/public_html/avocat/assets/functions/data.php on line 75
Avocat Alina Boantă - Conceptul de "întreprindere" şi stabilirea răspunderii juridice în cazul încălcării regulilor de concurenţă



Conceptul de "întreprindere" şi stabilirea răspunderii juridice în cazul încălcării regulilor de concurenţă

Conform dispoziţiilor legale în domeniul concurenţei conceptul de “întreprindere” nu este identic cu noţiunea de persoană juridică utilizată în scopul legii comerciale sau fiscale. Astfel, noţiunea de întreprindere cuprinde orice entitate care exercită o activitate economică, independent de statutul său juridic şi de modul de finanţare. Totodată, jurisprudenţa comunitară confirmă că noţiunea de întreprindere trebuie să fie înţeleasă în sensul că desemnează o unitate economică, chiar dacă din punct de vedere juridic această unitate economică este constituită din mai multe persoane fizice sau juridice. Răspunderea pentru încălcarea normelor privind concurenţa revine entităţii respective, potrivit principiului caracterului individual al răspunderii.

Atunci când aplică sancţiuni pentru comportamente anticoncurenţiale, Comisia Europeană, în scopul decurajării practicilor anticoncurenţiale, urmăreşte să atribuie răspunderea juridică entităţilor ce au o poziţie cât mai înaltă în cadrul grupului, având în vedere că:
● amenda maximă ce poate fi aplicată de Comisie reprezintă 10% din cifra de afaceri mondială a societăţilor implicate şi cu cât se va stabili răspunderea juridică la un nivel mai înalt al grupului, cu atât cifra de afaceri a entităţii sancţionate va fi mai mare şi, implicit, amenda mai substanţială;
● prin atribuirea răspunderii juridice companiei mamă, Comisia poate identifica existenţa unei recidive la nivelul grupului din care aceasta face parte, fapt ce reprezintă o circumstanţă agravantă ce se va reflecta într-o amendă mai mare.

Pentru a determina răspunderea juridică a entităţilor implicate trebuie analizată în primul rând capacitatea acestora de a acţiona independent atunci când participă la săvârşirea unei încălcării a regulilor de concurenţă. Orice persoană juridică, ce a participat în mod direct la încălcare, poate fi considerată răspunzătoare.

De regulă, implicarea directă presupune ca entitatea juridică să fi participat, prin angajaţii săi, la întâlniri ilegale sau alte tipuri de contacte cu caracter anticoncurenţial.

Totuşi, implicare directă poate exista şi atunci când angajaţii ce deţin o poziţie superioară în cadrul unui grup de companii au avut cunoştinţă de existenţa unui comportament ilicit al unei entităţi juridice din grup, dar nu au intervenit pentru stoparea acestuia.

In ceea ce priveşte atribuirea răspunderii juridice în materie de concurenţă unei societăţi mamă, jurisprudenţa comunitară a consacrat şi ipoteza în care atribuirea răspunderii se bazează pe influenţa exercitată de societatea mamă asupra activităţii curente a celui controlat, nefiind în acest sens necesară dovada că societatea‑mamă a fost direct implicată sau a avut cunoştinţă de comportamentele incriminate. Nu este vorba despre o relaţie de instigare referitoare la încălcare între societatea‑mamă şi societăţile pe care le controlează şi, cu atât mai mult, nici despre o implicare a societăţii‑mamă în încălcarea respectivă, ci despre faptul că acestea constituie o singură întreprindere (“single economic unit”) în sensul articolului 101 din Tratat, respectiv art. 5 din legea concurenţei, care permite autorităţii de concurenţă să adreseze decizia de aplicare a amenzilor societății‑mamă a unui grup de societăţi.

La nivel comunitar nu a fost definit nivelul de influenţă pe care societatea mamă trebuie să-l exercite pentru a-i fi atribuită răspunderea juridică a încălcării regulilor de concurenţă de către societatea controlată. Însă, instanţele comunitare au identificat mai mulţi factori pe care îi consideră relevanţi atunci când stabilesc faptul că societatea controlată nu s-a bucurat de autonomie, printre care deţinerea a 100% din capitalul social, implicarea activă a companiei mamă în definirea comportamentului societăţii controlate, existenţa unor relaţii structurale între societatea controlată şi compania mamă care îi permit acesteia din urmă să orienteze comportamentul pe piaţă al societăţilor controlate etc.

Consultații în acest domeniu | Înapoi la Articole